Credincioşii din Parohia „Sfântul Mihail” din Valea Mare au sărbătorit hramul capelei de pe dealul Ciciola joi, 22 august 2013. Liturghia hramului a început la ora 12.15 şi a fost precedată de tradiţionala procesiune. Sfânta Liturghie a fost prezidată de mons. Grigore Duma. La sărbătoare au participat preoţi şi credincioşi din comunităţile învecinate.
An de an, în ziua de 22 august, zi aşteptată cu mult drag, credincioşii Parohiei „Sfântul Mihail – Arhanghelul” din Valea Mare, dar şi din parohiile învecinate, se îndreaptă spre Capela „Sfânta Fecioară Maria, Regină” de la Ciciola pentru a o sărbători pe Măicuţa cerească şi totodată hramul capelei..
Sărbătoarea este pregătită cu câteva zile înainte. Feciorii de biserică au verificat drumul, îndepărtând spinii şi bolovanii, tinerii au împodobit crucile care formează Calea sfintei Cruci cu nişte coroniţe de brad, iar gospodinele satului au pregătit sărmăluţe şi mălai pentru a ospăta pelerinii.
La ora nouă, peste 500 de credincioşi de toate vârstele, copii, tineri, familii tinere şi adulţi, au început pelerinajul spre capela din pădure, plecând din curtea bisericii din Valea Mare, cu cântece şi rugăciuni, coordonaţi de cei şapte preoţi prezenţi: părintele paroh, Iosif Dămătăr, monseniorul Grigore Duma şi părintele Coşa Eduard, fii ai satului, părintele vicar, Claudiu Bulai, părintele Pius Iancu, care studiază la Roma şi care a predicat, părintele Anton Câtea, paroh al comunităţii din Faraoani şi părintele Felix Roca, asistent spiritual al Acţiunii Catolice şi responsabil cu Pastoraţia tineretului în Dieceza de Iaşi.
Drumul anevoios nu a speriat credincioşii vârstnici, care înaintau sprijiniţi în bastoane, dar nici familiile tinere care urcau ţinându-şi copiii în braţe sau de mănuţe, mărturisindu-şi astfel credinţa în Dumnezeu şi fiind un exemplu grăitor pentru ceilalţi. Meditarea misterelor de durere, de lumină şi de bucurie împreună cu meditarea suferinţelor Mântuitorului nostru prin rugăciunea Calea sfintei Cruci încununate de intonarea cântecelor mariane au făcut ca oboseala produsă de drumul greu şi toropeala soarelui să fie suportată de toţi cu credinţa şi încrederea de a fi părtaşi astfel la suferinţele lui Cristos. Pe la ora 11,30, pelerinii au ajuns la capela Maicii Domnului. După un scurt moment de odihnă, timp în care preoţii prezenţi şi-au oferit disponibilitatea de a conferi sacramentul pocăinţei credincioşilor care doreau să se împace cu Dumnezeu, a început sfânta Liturghie concelebrată de cei şapte preoţi prezenţi.
În deschiderea sfintei Liturghii, monseniorul Grigore a precizat importanţa acestui loc de pelerinaj, loc unde, cu mult timp în urmă, erau aduşi bolnavii de ciumă, invitând credincioşii să se unească în rugăciune pentru odihna veşnică a celor care au murit la Ciciola, pentru înaintaşii noştri care au construi acea capelă închinată Maicii Domnului. Părintele Pius, în cuvântul de învăţătură, a evidenţiat una din calităţii Maicii Domnului – slujirea, subliniind că cel care slujeşte domneşte. Sfânta Fecioară Maria s-a dus la verişoara sa Elisabeta pentru a o sluji, iar momentul întâlnirii celor două mame a condus la preamărirea lui Dumnezeu. Slujind Domnului îl preamărim prin faptele noastre, prin împlinirea voinţei sale. În încheiere, după prohodul pentru credincioşii bolnavi de ciumă care au murit în acel loc, au fost sfinţite florile adunate de credincioşi, iar imediat după sfânta Liturghie, toţi credincioşii au fost invitaţi la masă, pentru a se ospăta din mult aşteptatele sarmale şi tradiţionalul mălai numit şi „cozonac ţărănesc”, urmate de pepenele dulce oferit de un credincios din sat.
A fost o zi înălţătoare, la finalul căreia părintele paroh, Iosif Dămătăr, a mulţumit lui Dumnezeu şi tuturor celor care şi-au adus aportul ca această sărbătoare să fie mai frumoasă.
Sfânta Fecioară Maria, Regina noastră, să mijlocească pentru noi darul statorniciei în credinţă şi să ne ocrotească în drumul vieţii.
Câteva cuvinte ale unor pelerini veniţi din Traian, Bacău:
„Ne-a plăcut idea aceasta de a ne ruga împreună, deşi drumul a fost lung şi obositor, a meritat efortul. A fost o zi în care am uitat de probleme, de griji şi de alte ocupaţii şi ne-am rugat, mulţumindu-i lui Dumnezeu atât pentru bucuriile avute cât şi pentru momentele mai puţin fericite pe care le-am depăşit cu harul său. Am fost impresionaţi de obiceiul de a contribui toată lumea, atât prin produse cât şi prin ajutorul fizic, la pregătirea sarmalelor şi a mălaiului. Dumnezeu să îi binecuvânteze pe toţi binefăcătorii”.
Farţade-Gabor Bernadeta
