Jurnalul celor 222 de actori. Valea Mare. Statiunea III, Statiunea IV, Statiunea V

Sâmbata, 7 decembrie 2013. Caravana Durcovici a ales (si nu întâmplator) Valea Mare ca prima localitate rurala unde sa joace spectacolul-eveniment “Anton Durcovici – Omul cu fata de bronz”. Alegerea a fost în acelasi timp si o datorie morala în fata preotilor si locuitorilor acestui sat care si-au dat tot concursul pentru realizarea materialui filmat privind revoltele taranesti de la sfârsitul anilor 40 împotriva arestarii preotilor catolici de catre Securitate. Se pare ca în aceasta zi frigul nu ne-a fost cel mai bun prieten, dar ne-a ajutat sa întelegem si mai bine caldura sufleteasca a oamenilor de aici care s-au straduit prin toate metodele pe care le-au gasit la îndemâna ca sa-l alunge si sa ne faca sa ne simtim confortabil. Daca s-ar fi gasit cineva sa faca un inventar ad-hoc al diferitelor elemente de încalzire adunate în oratoriul unde s-a desfasurat reprezentatia cu siguranta i-ar fi trebuit mai multe mâini.
Ca de obicei, asociatia romascana “Anton Durcovici” a fost alaturi de noi, conferind evenimentului, prin discursul introductiv rostit de Pr Alois Moraru, o înalta tinuta intelectuala. Dupa umila mea parere, aceasta a saptea reprezentatie -reprezentatie cu numar magic- s-a desfasurat în cea mai profunda tacere a salii pline, îmbracata de sarbatoare în costume nationale, o tacere plina de interes si de semnificatii. Pentru cei care nu au avut posibilitatea sa ajunga în timp util la spectacol, cu ajutorul internetului, reprezentatia a fost transmisa în format audio în tim real. Dupa estimarile preotului paroh Iosif Damatar, cel putin înca 300 de persoane au urmarit si prin acest mod spectacolul nostru.
Gong final. În apauzele salii, actorii Teatrului din Clopotnita apar emotionati la aplauze, aplaudând recunoscatori, la rândul lor, pe cei doua sute si ceva de ‘actori” existenti în fata scenei. Niciodata, în toata cariera lor, n-au mai jucat în fata unui numar atât de impresionat de colegi de breasla.
Multumim inimosilor preoti Iosif Damatar si Claudiu Bulai!!!

A consemnat,
Laurentiu Budau

P.S.

Dupa ce s-a împrastiat toata lumea, o batrâna s-a apropiat de noi si ne-a spus cu mândrie ca, pentru ea, monseniorul Anton Durcovici nu a murit în acest spectacol si ca a înviat cu adevarat… Asa sa ne-ajute Dumnezeu!

 

În continuare vă oferim un rezumat al acestui moment în imagini.

https://www.youtube.com/watch?v=n378eeQU0zw