O zi însorită de toamnă. Mă întorc în sat. De fapt mă întorc acasă. Motivul întoarcerii este hramul comunității din Valea Mare, Sf. Mihail Arhanghelul. Dar nu numai. Orice întorcere acasă are semnificații mai profunde decât doar trecerea prin satul natal, cu întâlnirea rudelor și prietenilor, care mai sunt… Cei care nu mai sunt între noi, sunt totuși cu noi și nu este vreo vizită în sat să nu intru în cimitir unde să fac o rugăciune și să aprind o lumânare la mormântul celor care cu puțin sau mult timp în urmă au trăit pe aceste meleaguri și au făcut din satul nostru ce este acum, un loc frumos și drag, pe care-l numim toți cu emoție și respect ACASĂ.
Mâine sărbătorim hramul bisericii. Soarele blând de sfârșit de septembrie strălucește peste Valea Mare, prelungind seceta cumplită din vara acestui an, dar salutând cu bun venit multele mașini le vălemărenilor care se întorc ACASĂ , mulți din orașele apropiate, mulți din mari depărtări, unde își agonisesc o pâine mai mare și mai albă decât ar putea-o face în frumoasa, dar așa de greu încercata noastră patrie.
Nu-i pot uita pe cei care acuma sunt departe, la mii de kilometri, cum am fost și eu mulți ani la rând, și n-au parte să guste sărmăluțele și mustul dulce, care-i dulce oriunde, dar ACASĂ – cu cei dragi – este și mai dulce!
Pe cei care sunteți departe, vă salutăm cu drag de-ACASĂ, și rămânem uniți în rugăciune și dragoste de vălemărean.
Pr. Grigore Duma
Citind rândurile pe care le-ati scris am simtit ca v-ati gindit si la mine! Eu nu sunt asa departe ca multi altii dintre consatenii nostri, si totusi de mult nu am mai participat la hramul bisericii noastre parohiale. Asa e viata, acolo unde te poarta soarta(Providenta), acolo iti faci cuibul. Unde este casa mea? Unde sunt eu acasă? Am venit la Chisinau acum 22 de ani! Aici am ”imbătrânit” muncind cu sârg, punând zi de zi piatră peste piatră la construcția acestei comunități catolice, și nici măcar nu am avut o pâine mai mare decât alții… Sunt bucuros să spun că aici mă simt acasă! Acasă la Chișinău, unde ”Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,Mi-e prieten…” Când însă reusesc sa mai trec pe acasă, la mama, mă transform în mod miraculos. Descoper că acolo și inima îmi bate parcă altfel. Deseori colind dealurile și văile pe unde am copilărit, ascultând pământul și foșnetul frunzelor. Totul îmi pare atât de natural. Este spațiul meu vital din care am ieșit și care mă vrea înapoi. Cine știe cum va fi? Oricum, ”acasă” este acolo unde îți duci soarta, implinind misiunea la care ai fost chemat. Vălemăreni din lumea întragă, un salut cald din Basarabia!