O zi însorită de toamnă. Mă întorc în sat. De fapt mă întorc acasă. Motivul întoarcerii este hramul comunității din Valea Mare, Sf. Mihail Arhanghelul. Dar nu numai. Orice întorcere acasă are semnificații mai profunde decât doar trecerea prin satul natal, cu întâlnirea rudelor și prietenilor, care mai sunt… Cei care nu mai sunt între noi, sunt totuși cu noi și nu este vreo vizită în sat să nu intru în cimitir unde să fac o rugăciune și să aprind o lumânare la mormântul celor care cu puțin sau mult timp în urmă au trăit pe aceste meleaguri și au făcut din satul nostru ce este acum, un loc frumos și drag, pe care-l numim toți cu emoție și respect ACASĂ.

Mâine sărbătorim hramul bisericii. Soarele blând de sfârșit de septembrie strălucește peste Valea Mare, prelungind seceta cumplită din vara acestui an, dar salutând cu bun venit multele mașini le vălemărenilor care se întorc ACASĂ , mulți din orașele apropiate, mulți din mari depărtări, unde își agonisesc o pâine mai mare și mai albă decât ar putea-o face în frumoasa, dar așa de greu încercata noastră patrie.

Nu-i pot uita pe cei care acuma sunt departe, la mii de kilometri, cum am fost și eu mulți ani la rând, și n-au parte să guste sărmăluțele și mustul dulce, care-i dulce oriunde, dar ACASĂ – cu cei dragi – este și mai dulce!

Pe cei care sunteți departe, vă salutăm cu drag de-ACASĂ, și rămânem uniți în rugăciune și dragoste de vălemărean.

Pr. Grigore Duma