Strălucim ca Astrele!

Sunt multe moduri  în care putem caracteriza un copil: sunt varianta în miniatură a părinților lor, persoane în curs de dezvoltare, care trebuie să învețe la fiecare pas, ce au proporțiile corpului inegale momentan, ce pun multe întrebari, uneori aceeași de mai multe ori, ce ne distrează când stâlcesc un cuvânt sau se comportă neașteptat. La „Vara împreună” copiii au fost doua lucruri: centru de interes atât al animatorilor cât și a întregii comunități și mici corpuri în care s-a concentrat o cantitate enormă de entuziasm, energie și disponibilitate.

Am pornit la drum cu un număr de aproximativ 130 de copii, de la 4 până la 14 ani. Am „pornit” luni, 21 iulie, într-o dimineață senină, asemenea tuturor dimineților care au urmat. Programul nostru s-a desfășurat între orele 9:00-12:00, 16:00-20:00, adica până la sfârșitul sfintei Liturghii. În încercarea realizării unui articol informativ, vă sunt prezentate mai jos rezumate ale fiecarei zi în parte.

Luni, prima zi – Accentul s-a pus pe cunoaștere: fiecare s-a prezentat, începând cu animatorii și terminând cu cel mai timid dintre copii iar jocurile organizate le-au testat sârguința de a ține minte fiecare nume. Astfel am început să formăm echipa care am rămas până la final. Dimineață copiii au auzit pentru prima dată imnul, față de care au fost și mai entuziasmați când li s-au prezentat semnele ce însoțesc versurile, și-au amintit bansuri din cele vechi și le-au întâmpinat cu bucurie pe cele noi.

Una dintre cele mai importante prietenii legate încă din prima zi a fost cu protagonistul scenetelor: Dominic Savio. În jurul faptelor sale s-au concentrat discuțiile de la cateheză iar copiii au primit chiar și o temă pentru acasă-singura dată, promitem! Așa se face că a doua zi au apărut copii care în puținul timp petrecut acasă au căutat informații despre acest sfânt copil și unul dintre ei le-a și memorat, pentru a le putea povesti tuturor.

După-amiază, fiecare echipă avea deja un nume și aproximativ 25 de minți inventive care au lucrat pentru un steag reprezentativ și un slogan.

La ora 18:00, așa cum aveam să facem în fiecare zi, ne-am adunat în bserică pentru a ne pregăti de liturghie, sub îndrumarea domnișoarei dascăl-Beti și pentru a recita rozariul, conduși fiind de sora Cristina.

Marți, ziua a II-a- Dupa rugăciunea de dimineață, dans, vizionarea filmulețului și cateheză copii au avut surpriza să se ude puțin. Fie că au aruncat un balon plin cu apă într-o pâlnie pentru a umple un bidon,  fie că au pasat de la unul la altul un burete îmbibat cu apă, la fel, tot pentru a umple un bidon, toți au țipat la un moment dat (de bucurie, de spaimă pentru soarta jocului, de surpriză)

După-amiază activitățile au fost puțin diversificate: echipa roșie- Marțienii- au împletit brățări, asemenea celor din echipa Licuricii (galben). Astronauții-cei albaștrii- au făcut o ramă din chibrite pentru o iconiță, au realizat un rozariu și câteva paharedin hârtie. Kripton-echipa verde- au realizat semne de carte.

Seara predica a fost realizată de părintele Valentin, care s-a bucurat să ia parte la sărbătoarea noastră.

Miercuri, ziua aIII-a- Unei dimineți conform programului a urmat o după-amiază puțin neobișnuită: copiii au avut ocazia să rupă rândurile, adică să se grupeze nu după culoarea șăpcii, ci după talentul și interesul fiecaruia: unii au pictat statuete de ipsos, oferite de domnul Isidor Știrbu, (căruia îi mulțumim și pe această cale pentru sprijinul acordat) alții au cântat, alții au făcut lucru manual (decupaje sau rozarii), în timp ce alții s-au jucat.

Joi, ziua aIV-a- Nu putem vorbi de campus fără să vorbim de drumeție la pădure. Ne-am petrecut întreaga zi la umbra copacilor, împreună. După cateheză fiecare a avut șansa să câștige ceva puncte pentru echipa sa, fie răspunzând la întrebari capcană legate de ceea ce au învățat, fie căutând eșarfe notate cu diferite punctaje pe după copacii din pădure.

Masa a fost pe măsura oboselii: gătar și brânzoaice. În plus, copiii au fost vizitați de părintele….., pe care l-au ascultat, urmând ca apoi sa îi cânte.

Seara, la liturghie, un alt oaspete s-a lăsat fermecat de numărul și drăgălășenia micuților: monseniorul Grigore Duma, care a ținut să le vorbească și să facă poze cu ei.

Vineri, ziua a V-a- Programul a continuat, cu alte jocuri, alte discuții, același entuziasm. A fost ziua în care s-au finalizat statuetele iar echipele s-au mobilizat pentru a repeta ceea ce au stabilit deja că vor prezenta la spectacolul final.

Sâmbătă, ultima zi. Cu siguranță ne-ați văzut: am alergat prin tot satul, fiecare echipă pe sectoare separate, am țipat, am cântat, am căutat o comoară cu ajutorul indiciilor isteț ascunse pe după monumentele satului. Au urmat jocuri surpriză-de interior- iar după-amiază din nou pregătirea pentru duminică.

Duminică, spectacol. A fost reusit, amuzant, antrenat.

Mulțumirile noastre se îndreaptă spre părintele paroh, Iosif Dămătăr, părintele vicar, Gabriel Trișcă, cel care și-a petrecut în acest fel ultima săptămână înainte să plece din Valea Mare după 4 ani de slujit, spre sponsori ( Fundația Episcop Ioan Duma și în mod deosebit spre domnul Solomon Milu), precum și celorlalți, datorită cărora copiii s-au bucurat zilnic de un covrig/croisant/napolitană, animatorilor- care nu sunt niște tineri obosiți, ci au mai rămas pentru încă o săptămână, spre părinți și bunici, spre fotograful nostru- Oana Budău, domnișoara dascăl- Bernadeta Antal, spre domnișoara Felicia Secaci, care s-a ocupat de oferirea primului ajutor și spre coordonator- Iulian Cochior. Pentru toți susținătorii, copiii s-au rugat și se vor ruga în continuare ca Domnul să-i răsplătească cum știe El mai bine, pentru a fi alături de noi și în anii următori.

Silvia Mihaela Bulai