În întreaga Biserică Catolică ziua de 2 noiembrie este dedicată pomenirii tuturor credincioşilor răposaţi, a celor care au mers înaintea noastră cu semnul credinţei.

     Și la Valea Mare ne vom ruga pentru odihna sufletelor celor dragi ai noștri care au plecat din mijlocul nostru. Dacă vremea va permite, va fi celebrată în cimitir o sfântă Liturghie solemnă cu Requiem la ora 11.00, urmată apoi de binecuvântarea și sfințirea mormintelor celor răposați care se odihnesc în cimitirul de la Valea Mare.

     Prin vizitarea cimitirului sau a bisericii parohiale şi prin împlinirea condiţiile recerute (spovadă sacramentală, primirea Sfintei Împărtăşanii, rugăciunea după intenţia Sfântului Părinte: Tatăl nostru, Bucură-te, Marie sau orice altă rugăciune potrivită), în primele opt zile ale acestei lunii se poate obţine indulgenţa plenară pentru cei răposaţi.

     Și în cimitirele din parohiile vecine se vor face rugăciuni speciale pentru cei răposați, după următorul program:

  1. Joi, 1 noiembrie, în cimitirul din Nicolae Bălcescu. La ora 11.00 va fi o sfântă Liturghie cu ocazia hramului capelei din cimitir, urmată apoi de rugăciuni la mormintele celor răposați.
  2. Vineri, 2 noiembrie, în cimitirul din Valea Mare. Întrucât cimitirul este comun, sunt așteptate comunitățile din Faraoani și Valea Mare.
  3. Sâmbătă, 3 noiembrie, în cimitirul din Cleja, după sfânta Liturghie de la ora 11.00.
  4. Duminică, 4 noiembrie, în cimitirele comunităților Somușca și Valea Seacă.
  5. Luni, 5 noiembrie, în cimitirul comunității din Fundu Răcăciuni.

     Biserica, deşi este una, cunoaşte o întreită realitate: există Biserica peregrină sau luptătoare (de pe pământ), Biserica glorioasă (din ceruri) şi Biserica suferindă (din purgatoriu), care are nevoie de multă susţinere din partea noastră, a celor de pe pământ, prin rugăciune, jertfe şi acte de caritate. Ziua de 2 noiembrie ne oferă prilejul de a ne manifesta recunoştinţa faţă de toţi înaintaşii noştri răposaţi, care ne-au transmis credinţa. Cimitirul nu trebuie văzut niciodată ca un loc sumbru care trezeşte teama, ci ca un sanctuar şi ca „o adevărată carte de istorie”, în care putem citi despre cei dragi ai noştri (din predica pr. Iosif Dorcu, 2 noiembrie 2004).

     Luna noiembrie mai este cunoscută şi sub numele de luna sufletelor din Purgator. Suferinţa celor din Purgator nu este alta decât aceea a neputinţei de a se bucura încă de vederea lui Dumnezeu. De aceea, datoria noastră este aceea de a ne ruga pentru ei, mai ales în această lună, pentru ca, eliberaţi fiind de pedeapsa meritată pentru păcate, să intre cât mai curând în împărăţia cerească şi să se bucure de contemplarea lui Dumnezeu.

 

Requiem aeternam dona eis, Domine, et lux perpetua luceat eis!