Vizita icoanei Sfintei Fecioare Maria de la Cacica, a fost pentru multi vălemăreni adevărat timp de har care…s-a terminat mult prea repede.

Prin vizita icoanei de la Cacica, Sfânta Fecioară ne-a ajutat să traim şi să simţim câteva clipe bucuria cerească.

Citez o persoană care a trăit intens aceste zile:

„Parcă  am ieşit din întuneric, totul s-a luminat în jurul nostru!”

Maria ne-a adunat la altarul Ei, ne-a unit în rugăciune şi ne-a vorbit prin tot ce a înconjurat altarul ei.

O mamă cu emoţie în glas a spus:

„Numai cine n-a vrut să audă, nu a auzit glasul Mariei!”

Îi dau dreptate, căci în momentele de linişte petrecute în faţa Maicii Preacurate era imposibil să nu simţi măcar un fior sau un gând, o şoaptă!

Pentru că această vizită a icoanei de la Cacica a fost însoţită şi de Misiunile Populare, iar firul roşu al acestor Misiuni a fost exemplul sfânt şi vrednic de urmat al Sfintei Familii de la Nazaret; ne-a ajutat să ne apropiem mai mult de Maria si să îi cerem ajutorul.

Am fost chemaţi în aceste zile să reflectăm asupra stării noastre sufleteşti, asupra situaţiei noastre familiale si am avut totodată ocazia să ne împăcăm cu Dumnezeu şi să luăm anumite decizii in ceea ce priveşte viaţa noastră şi a celor din jurul nostru.

Citez din nou o persoană a cărei cuvinte m-au impresionat:

„Predicile au fost parcă poveşti scoase din familiile noastre şi puse în lumina adevărului, urmate bineânţeles de îndemnurile bune ale părintelui predicator!”

Aşa cum părintele predicator a spus şi pe bună dreptate aşa este, vorbele murdare, excesul de  alcool, neâncrederea şi alte păcate distrug liniştea şi de nenumărate ori viaţa familiei. Important este ca noi cei care am fost prezenţi să urmăm îndemnul părintelui predicator Ştefan Vacaru şi astfel să transformăm viaţa nostră şi a celor din jurul nostru într-o viaţă mai bună în care nu lacrimile ci zâmbetul şi bucuria să se vadă. Cu siguranţă nu vom reuşi să schimbăm lucrurile într-o singură zi dar, având  încredere în mijlocirea Maicii Preacurate vom reuşi cu siguranţă.

Misiunile au fost (îl citez pe părintele predicator în predica de deschidere) „ocazie binecuvântată, dată de Domnul tuturor acelora care au fost interesaţi şi sunt în căutarea fericirii”!

Icoana Sfintei Fecioare de la Cacica a plecat in cântec şi dangăt de clopote, Maria in schimb a rămas în inimile noastre, in Biserica noastră.

Să avem curajul a ne apropia de altarul Maicii Preacurate din biserica noastră şi intonând de fiecare data rugăciunea draga inimii Ei, rozariul, să nu încetăm ai cere mereu ajutorul şi mijlocirea.

„O Marie ne dăm Ţie, trup şi suflet pe vecie!”

 Felicia Coșa