Comunitățile din Valea Mare și Fărăoani au sărbătorit hramul capelei din cimitir luni, 11 noiembrie 2013, în cardrul Liturghiei de la ora 11.00. Celebrarea liturgică a fost prezidată de pr. Cochior Valentin, parohul comunităţii din Gura Humorului. La celebrare au participat 16 preoţi şi numeroşi credincioşi.

Toamna s-a instalat bine în Moldova şi acest acest lucru l-am simţit foarte bine în dimineaţa zilei de 11 noiembrie. Era o vreme de doliu, parcă în sintonie cu evenimentul pe care îl trăiam. Cu toate acestea am început pregătirile şi ne-am organizat ca totul să fie bine. Credincioşii s-au implicat foarte mult şi au adus contribuţia lor ca sărbăoarea să fie mai frumoasă.

Litughia a început la ora 11.00, după ce deja de la ora 10.00 preoţii erau deja în cimitir la morminte pentru a se ruga, împreună cu familiile prezente pentru cei răposaţi. Preoţii înaintau spre altar, în timp ce corul, strâns în jurul organistei Bernadeta Antal, intona un cântec de laudă pentru Dumnezeu şi introducea pe cei prezenţi în atmosfera celebrării.

Cuvântul de învăţătură a fost ţinut de părintele Gheorghe Cojocaru, parohul comunităţii din Nicolae Bălcescu. Sfinţia sa le-a vorbit celor prezenţi despre importanţa unui gest făcut din iubire, care poate schimba viaţa unui om. Părintele a prezentat de asemenea viaţa sfântului Martin şi i-a îndemnat pe cei prezenţi să-i urmeze exemplul de caritate.

După momentul omiliei toţi cei prezenţi au trăit celebrarea euharistică cu gândul la cei dragi şi la urgenţa de a trăi iubirea lui Cristos.

La finalul sfintei Liturghii a urmat un requiem pentru toţi răposaţii din cimitir.

Rudele celor răposaţi s-au îndreptat apoi spre mormintele celor dragi pentru a se ruga şi pentru a aştepta un preot care să sfinţească mormintele lor. Este un gest creştinesc de a ne aminti de cei dragi şi a ne ruga pentru ei. Poate că nu sunt multe momente de acest gen, dar important este ca atunci când sunt să le trăieşti bine. Suntem creştini, iar creştinii sunt cunoscuţi că se iubesc între ei. Fie că sunt vii, fie că sunt la Domnul sunt ai noştri şi trebuie să le arătăm iubirea noastră. Poate ne place să trăim prezentul, dar nu trebuie să uităm că dacă vrem să ştim încotro mergem, este necesar să nu uităm de trecutul nostru, de cei care au avut un rol în viaţa noastră.

Mulţumim tuturor celor care s-au implicat cu iubire pentru ca această sărbătoare să fie aşa de frumoasă!

Odihna veşnică dă-o lor Doamne!

Şi lumina fără de sfârşit să le strălucească!

Să se odihnească în pace!